Ce înseamnă due diligence

Termenul de due diligence este utilizat în context juridic și de afaceri, și se referă la o evaluare detaliată făcută asupra unei companii sau a unei tranzacții, înainte de a lua o decizie importantă.
‍

Spre exemplu, o mare firmă de construcții CONSTRUCT SA vrea să cumpere o firmă de ciment CIMENT SA. Înainte de a încheia tranzacția, CONSTRUCT SA va efectua o verificare (due diligence) prin care să se asigure că înțelege exact cine este CIMENT SA. În acest scop, CONSTRUCT SA angajează o echipă de avocați și consultanți care să găsească răspunsuri la cîteva întrebări de bază:

   • Starea financiar-contabilă a CIMENT SA (venituri, cheltuieli, datorii (!) etc.)

   • Poziția comercială a CIMENT SA în piața de ciment din România și perspectivele de viitor.

   • Riscuri legale legate de achiziție (cum ar fi legi antimonopol, procese în care este implicată CIMENT SA etc.)

   • Cine sunt proprietarii CIMENT SA și cît de competentă este echipa de management.

   • Riscuri legate de factori de mediu, sociali și de guvernanță (ex: dacă CIMENT SA deversează deșeuri toxice în natură).

‍

Există mai multe tipuri de due diligence, și doar o parte dintre ele vor fi necesare pentru o tranzacție dată: due diligence legal, financiar, comercial, fiscal, de securitate a informației (cybersecurity due diligence), reputațional, de mediu etc. În principiu, un raport de due diligence se realizează înainte de încheierea unei tranzacții. Mai recent însă, au apărut și conceptele de post-transactional due diligence și ongoing due diligence, care se referă la repetarea procesului la anumite intervale.

‍

Spre exemplu, o firmă încheie un contract pe termen lung cu un furnizor. După doi ani furnizorul începe să nu mai livreze produse de aceeași calitate. Procesul de due diligence ar trebui repetat pentru a descoperi ce s-a întîmplat.

‍

Cum se traduce due diligence în română?

‍

Conceptul de due diligence pune probleme și publicului de rînd. O analiză a căutărilor pe Google care conțin acest termen în România, arată că ele se referă în proporție covîrșitoare la definiția și traducerea sintagmei.

Traducerea conceptului de due diligence pune probleme juriștilor și traducătorilor români. Tradus literal din engleză, el ar însemna grijă/obligație corespunzătoare. Ideea centrală este aceea că ai o obligație să realizezi o verificare corespunzătoare înainte de a lua o decizie majoră (obligație față de acționari sau investitori, uneori chiar o obligație legală etc.)

Există două moduri de a aborda utilizarea în română a conceptului de due diligence. Primul este acela de a folosi direct termenul englezesc, eventual integrat într-o structură românească: raport/analiză/verificare de due diligence.

 A doua abordare este aceea de a traduce termenul. Am întîlnit opt variante de traducere pentru due diligence. Ele provin din discuții pe social media, forumuri specializate de traducători și juriști, documente juridice românești sau traduceri oficiale ale unor documente străine:

• diligență necesară

• verificare prealabilă

• atenție cuvenită

• verificări de rigoare

• obligație de diligență

• analiză juridică

• diligența cuvenită

• analiză economico-financiară

‍

Care este varianta preferată de traducere?

‍

O analiză statistică arată că cea mai folosită traducere pentru due diligence este... due diligence. Am căutat pe Google folosirea termenilor de mai sus, exclusiv pe site-urile pe de pe domenii .ro, și am compus următoarea statistică:

O analiză mai relevantă ține de folosirea acestor termeni în documentele juridice în România. Pentru aceasta, ne-am folosit de portalul Lege5.ro, una dintre cele mai importante baze de date juridice din țară. Dintre numeroasele surse colectate de Lege5.ro, am hotărît să ne concentrăm asupra legislației și jurisprudenței din România și Uniunea Europeană și asupra Buletinului Procedurilor de insolvență (BPI).

Pe lîngă analiza cantitativă, am efectuat și o analiză calitativă, unde am citit prin sondaj câteva sute de rezultate în total, pentru a verifica contextul folosirii termenului pe Google și în sursele Lege5.ro. Această analiză a arătat că, în patru cazuri, termenul vizat este folosit și cu alte sensuri decît due diligence – uneori chiar majoritar folosit cu aceste alte sensuri. În trei cazuri, termenul ni separe prea restrîns – adică nu include toate aspectele unui due diligence.

‍

Spre exemplu, termenul de analiză economico-financiară este în același timp prea larg (se referă și la concepte care nu țin de due diligence) și prea restrîns (nu poate include toate tipurile de due diligence, cum ar fi cea legală sau cea reputațională).

‍

Concluzie

În final, putem trage concluzia că există patru termeni care pot fi folosiți pentru a exprima conceptul de due diligence în limba română.

• Pe primul loc este chiar due diligence, care s-a împămîntenit și este folosit în documente juridice și non-juridice. Dezavantajul este că acest termen încă trimite mulți cititori la dicționar (adică la Google).
• Pe locul doi este termenul diligență necesară, care pare a fi cel mai folosit dintre termenii românești care nu riscă să creeze confuzie cu alte concepte.
• Urmează termenii de obligație de diligență și la distanță, diligență cuvenită.

Toți termenii traduși acceptați conțin cuvîntul specializat diligență, care nu este un termen uzual în română și nu duce la potențiale confuzii cu alte tipuri de analiză. Folosirea unei traduceri fără cuvîntul diligență (spre exemplu, verificare prealabilă) ni se pare inexactă, deoarece nu se suprapune perfect ca sens cu due diligence, după cum am explicat în tabel.